Bunã ziua doamnei profesoare, bunã ziua tuturor celor care vor citi aceastã postare,
Placutã mi-a fost surprinderea când am intrat astãzi întâmplãtor, cãci nu obiºnuiesc -recunosc- sã accesez bloguri, forumuri etc., ºi am dat peste acest mesaj. Mulþumesc foarte mult pentru felicitãri ºi, indirect, pentru încurajãri.
În eseul pe care l-am redactat am pornit de la ideea cã despre învãþãmântul din România ºi despre ce are el de oferit nu se trâmbiþeazã îndeajuns de mult, ba chiar deloc. Mã întreb de ce vocea învãþãmântului în România a luat o cale aºa ascunsã, într-atât de ascunsã încât o bunã parte din români au ajuns sã se îndoiascã de utilitatea ºi beneficiile unei educaþii formale. Probabil pentru cã n-a avut bani sã-ºi cumpere un megafon sau nimeni nu s-a gândit sã investeascã într-un megafon prin care sã ofere vocii mai multã putere.
Iatã eseul meu, cel în care am încercat sã surprind cât mai multe aspecte în cât mai puþine rânduri, date fiind limitele la care trebuia sã mã supun (-trebuia neapãrat?). Oriºicum, sper sã vã ofere o perspectivã; mãnuºa este aruncatã, în cazul în care cineva va dori sã accepte duelul ideatic.
Metode optime de interacþiune profesor-elev în învãþãmântul la distanþã
Înainte de a proceda la a-mi expune consideraþiile cu privire la subiectul mai sus ales, pentru a da o direcþie ºi pentru a înþelege mai bine ideile ce vor fi prezentate, þin sã fac câteva precizãri cu privire la felul în care percep societatea româneascã la momentul de faþã.
Românul ca naþiune este omul practicii. Deprinde prin copiere ºi repetiþie cel mai repede, ca majoritatea de altfel, dupã cum confirmã ºi repetitio mater studiorum est. El a cãpãtat obiceiuri, modalitãþi de abordare a provocãrilor, stiluri de viaþã etc. din generaþii anterioare sau din experienþe ori ºi-a creat altele noi, neavând un temei corespunzãtor, din complexe generate de neºansa de a se fi nãscut într-o þarã care nu galopeazã suficient de repede încât sã þinã pasul cu celelalte. Toate acestea au la bazã drept cauzã educaþia precarã. Dacã merge (dacã sistemul permite), de ce sã nu? (deºi este împotrivã moralei, conduitei etc.) ºi atâþia ani de ºcoalã pentru ce!? (dovadã fiind rata promovabilitãþii din rândul liceenilor în ultimii ani) sunt exemple de abordãri pretutindenare în rândul românilor. Sunt de pãrere cã societatea româneascã este o societate bazatã pe cunoaºtere în devenire, dovadã fiind explozia de multinaþionale cu ale sale joburi de birou, care mai are mult pânã sã ajungã sã-þi construiascã o fundaþie solidã precum deþin la momentul acesta Regatul Unit sau Austria iar din aceastã perspectivã optimizarea se dovedeºte a fi o adevãratã provocare. Un model optim de interacþiune profesor-elev trebuie nu numai sã faciliteze comunicarea, schimbul de cunoºtinþe ci sã ºi reprezinte, privind un pic mai departe de atât, o noutate care sã atragã cât mai mulþi adepþi.
Existã totuºi o caracteristicã, care deºi ne reprezintã ca societate ºi nu denotã neapãrat un aspect pozitiv, poate fi folositã spre avantajul nostru. Suntem o societate de mari consumatori, vânãtori de oferte atractive. Consider cã ofertele de ºcolarizare nu variazã ºi nu sunt suficient promovate, aproape deloc ºi aici ar trebui insistat. Însã înainte de a lansa o campanie de promovare trebuie puse la punct ofertele ºi beneficiile pe care acestea le oferã.
Din postura de student la distanþã ºi totodatã din cea de consumator al bunurilor intelectuale pe care facultatea le oferã pot afirma cã oferta de ºcolarizare lasã nu puþin loc de îmbunãtãþire. Raportându-mã la preþ oferta este accesibilã ºi acceptabilã însã cursurile de sintezã consider cã limiteazã foarte mult interacþiunea dintre tutore ºi elev. Un model care sã cuprindã 2-3 ore de cursuri pentru fiecare disciplinã, care sã nu se limiteze doar la weekend (deci ºi în timpul sãptãmânii) ºi care sã ofere posibilitatea înscrierii online ºi anulãrii înscrierii la curs pentru ca profesorul sã ºtie orientativ ce audienþã va urma sã aibã ar oferi mai multe opþiuni. Ducând ideea mai departe, oferta propriu-zisã de ºcolarizare ar putea varia în funcþie de preþ ºi întrevederi profesor-elev astfel încât sã poatã satisface posibilitãþile pecuniare ale tuturor. Omul tinde sã se orienteze într-acolo unde are de ales. Mai multe opþiuni vor genera mai mulþi cursanþi.
Introducerea cursurilor de practicã pentru discipline, acolo unde teoria lasã loc ºi de empirism ºi unde mintea studentului poate fi pusã la treabã on the spot, ar trebui sã ocupe o pondere semnificativã. Includerea studenþilor în activitãþi organizatorice, administrative ce vizeazã întreaga grupã ºi crearea unui single point of contact care sã medieze, când este cazul, comunicarea între profesor ºi grupã reprezintã practicã purã ºi de asemenea o activitate ce viitorul absolvent o poate trece în CV. Este adevãrat cã timpul profesorului reprezintã un subiect foarte delicat date fiind nenumãratele atribuþii ce trebuie sã le îndeplineascã iar asta poate fi privitã ca o bunã oportunitate de a cere implicare în mod deschis sub forma de voluntariat din partea cursanþilor sãi.
Consider esenþialã participarea ºi implicarea în discuþii de grup, fãrã de care nici cel mai bun autodidact nu poate reuºi sã asimileze ºi sã pãstreze informaþiile pe o perioadã lungã de timp. Un profesor bun reuºeºte sã strângã un grup de oameni, creeazã o sesiune interactivã pe diferite topice dând naºtere avalanºei de idei ºi conducând discuþia în punctul dorit. Astfel de întrevederi ar trebui sã reprezinte o condiþie sine qua non pentru un sistem, fie el ºi la distanþã. Simplul acces la informaþie fãrã stimulare nu este eficient.
Organizaþiile cu un concept de business dezvoltat prezintã antitetic poziþiile de conducãtor ºi lider, cel din urmã reuºind sã facã oamenii sã-l urmeze fãrã sã facã apel la autoritate. Aceastã asociere are aplicabilitate la fel de bine ºi în cadrul instituþiilor de învãþãmânt unde abilitãþile dezvoltate de comunicare ale profesorului permit o relaþionare cât mai lesnicioasã ºi cât mai plãcutã.
Feedback-ul este un element care nu ar trebui sã lipseascã din nicio situaþie de comunicare. Un feedback bun este constructiv iar el trebuie sã vinã sub forma aspectelor ce trebuie menþinute ºi a oportunitãþilor de îmbunãtãþire. Atâta timp cât parametrii anterior menþionaþi sunt luaþi în calcul, niciun profesor nu ar trebui sã se fereascã de feedback dacã doreºte perfecþionare în munca sa de formator, indiferent de sursa acestuia (superiori, profesori colegi, studenþi). De asemenea, deºi numãrul studenþilor este destul de mare iar întâlnirile pentru forma de învãþãmânt la distanþã nu au o recurenþã mare, poate fi conceput un model de feedback nu foarte încãrcat pentru fiecare elev în parte, suplimentar faþã de nota obþinutã în urma examinãrii periodice. Sursele de feedback ale profesorului pot fi orele de practicã ºi de discuþii de grup unde, în vederea unei mai bune relaþionãri ºi cunoaºteri, atât elevul cât ºi profesorul sã poarte un ecuson cu numele. Lucrãrile ºi proiectele pot reprezenta ºi ele într-o proporþie mai mare o bunã sursã de feedback.
Toate acestea integrate într-o frumoasã campanie de marketing în care calitãþile ºi beneficiile sunt puse în luminã ar reprezenta o reinventare a învãþãmântului românesc. Modelul presupune diversificarea interacþiunii profesor-elev în învãþãmântul la distanþã în funcþie de anumite criterii, cu anumite elemente ce nu trebuie sã lipseascã din programul fiecãrui student, cu posibilitatea fiecãrui elev de a alege ritmul de învãþare ºi în care profesorul joacã un rol cheie. Sistemul în care aceºtia interacþioneazã nu trebuie sã fie rigid ci deschis cãtre schimbare prin feedback constructiv. Ca proaspãt absolvent de facultate, orice tânãr trebuie sã se poatã baza pe o scrisoare de recomandare din partea profesorului sãu, acolo unde bineînþeles existã ºi contribuþie din partea studentului. Acesta ar trebui sã fie quid pro quod-ul în învãþãmânt.
Cristian-Dan Isãcescu, SNSPA – Comunicare ºi relaþii publice
Anul II, Semenstrul II, grupa 2
1 Raspunsuri
1882 Vizualizari