CONTRA - CRONOMETRU
As fi vrut sa mai raman putin cu tine; macar o noapte si 13 secunde...
Stiam ca nu m-ai fi lasat vreo 15, era deja prea mult pentru o prima intalnire.
Ar fi insemnat sa-ti mai rapesc inca 2 secunde calme, tu le zici "oglinzi",
ceea ce, in viziunea ta, ar fi produs un adevarat dezastru natural, desigur.
Am indraznit insa sa mai zabovesc vreo 12 secunde si 37 de sutimi pe limba ta ingusta,
sa-mi scald picioarele in saliva spumoasa ce se izbea de dintii mici si tociti,
fortandu-ti gingiile sa se retraga si mai mult, dezgolind radacini odioase.
M-am asezat apoi pe maseaua ta de minte, cu mainile sub cap si cu ochii inchisi...
Am stat asa in jur de 3, 5 secunde, rasuflarea ta, lunga si puternica uscandu-mi picioarele.
Cand m-am trezit sa le privesc, erau albe si sarate, dar numai pana la jumatatea gambei.
Ar fi trebuit sa ma asez din nou pe limba ta, le-as fi redat finetea lor obisnuita, si astfel
ti-as fi asigurat si tie cantitatea de iod necesara organismului pentru o zi intreaga.
M-am razgandit insa si am hotarat sa profit din plin de cele 37 de secunde ramase.
Ceva imi ardea teasta ingrozitor iar sangele imi pulsa nebunatic in tample.
M-am adapostit atunci in spatele mandibulei tale, privind pe furis ceea ce avea sa urmeze...
M-am zdruncinat pana si eu, din cap pana-n picioare, cand malul a inceput sa vibreze.
O mie de ganduri s-au strecurat prin mintea mea, n-aveam de unde sti ce o sa se intample.
Si ca sa aflu, m-am uitat spre mare; era sa cad de uimire, digul de stabilopozi se surpase!
Si daca se surpase, inseamna ca nu mai era, iar oamenii pe unde mai aveau sa mearga?
7 secunde din 37 se scursesera, mai aveam deci 30 de secunde, timp pe care l-am epuizat in urmatorul fel:
M-am aruncat in volbura vascoasa a valurilor verzi, lasandu-mi viata-n voia soartei;
Si luptandu-ma cu-a marii forta, ma intrebam daca urma sa mor; vroiam totusi ca visele
mele sa se implineasca toate pana s fi murit; am inotat pana la stabilopozii in zare-ntinsi,
m-am zbatut sa-i aduc pana la mal, infruntand talazuri inalte, pline de alge verzi, hidoase.
Si in 3 secunde am reusit sa refac digul spart, punand cap la cap stabilopozii de pesti manjiti.
Apoi m-am pus in fata Soarelui si am urlat la El sa le arunce niste raze, asa, ca dintr-o lustra.
Iar El le-a aruncat raze, ba chiar a potolit norii de ploaie in 15 secunde, insa, nefacand fata singur
in 2 secunde a chemat luna si-au inceput amandoi sa se joace "nu ne prinzi!"
Si a trebuit cu ei sa ma joc vreo 19 secunde, dupa care s-au potolit, spre marea mea fericire
Si furtuna s-a oprit, s-a limpezit si marea, se linistise tot, caci nu mai ramasesera secunde.
(agonia.ro
)
95 Raspunsuri
340670 Vizualizari